Оценка токсичности хозяйственно-бытовых стоков для планктонных ракообразных

Оценка токсичности хозяйственно-бытовых стоков для планктонных ракообразных
Для оценки токсичности хозяйственно-бытовых сточных вод принимались в учет выживаемость, интенсивность воспроизводства и газообмена у массовых представителей веслоногих и ветвистоусых рачков.
Для постановки экспериментов использовали «очищенные» сточные воды городской канализации г. Рыбницы.
Разведение стоков проводили предварительно отфильтрованной днестровской водой. Температура воды во время опытов 22-26°.
Среди исследуемых ракообразных наиболее устойчивыми к данному токсиканту оказались циклопы (Аcanthocyclops vernalis и Ac. viridis). Гибели среди них при разбавлении сточной воды 1:1 в течение 72 часов не наблюдалось. Наиболее чувствительной к токсиканту проявила себя Daphnia longispina. Летальными для нее были разбавления 1:350 (100%-ная смертность). Лишь при разбавлении 1:450 в течение 72 часов выжили 40% особей. Daphnia magna в разбавлениях от 1:1 до 1:10 погибала (100%) на протяжении часа, а при 1:50 — 1:200 в течение 48 час. Высокая смертность (40%) в течение
48 час. установлена и в разбавлениях 1:350 и только при 1:450 в этот же промежуток времени погибло 10% дафний. Примерно сходная картина и у Simocephalus vetulus. Из числа ветвистоусых, относительно устойчивых к хозяйственно-бытовым стокам, выделяется Moina rectirostris (87% выживаемости при разбавлении 1:200).
Установлено, что при разбавлениях сточной воды 1:200 характер воспроизводства и средняя плодовитость у моин в первом поколении не отличаются резко от контроля. Гораздо больше они выражены во втором поколении. Например, если в контроле общая продолжительность жизни у моин составила 27 дней, а средняя плодовитость — 74 экз., отродившихся в 12 пометах, то в эксперименте эти показатели соответственно были равны 22, 69 и 9.
Еще более существенные отклонения от контроля обнаружены у Daphnia magna (в данном случае в разбавлениях 1:450). В первом поколении средняя продолжительность жизни у дафнии составила 31 день (в контроле 44), средняя плодовитость 67 экз. (в контроле 97), количество пометов — 8 (в контроле 10). Во втором поколении эти параметры понизились соответственно до 25, 39 и 5.
Интенсивность потребления кислорода у дафнии зависит от их возраста, физиологического состояния и степени разбавления стоков. Например, у половозрелых особей D. magna при температуре 24-25° и разбавлении сточной воды 1:200 интенсивность потребления кислорода возросла по отношению в контролю почти в 3 раза (в эксперименте 1,53 мм³/мг сырого веса в течение часа, в контроле — 0,53 мм³/мг). При этой же температуре, но в разбавлениях сточной воды 1:300 интенсивность потребления кислорода снизилась до 1,19 мм³/мг веса. Более резко реагирует на такие разбавления двухдневная молодь этого вида дафнии. При разбавлении сточной воды 1:200 интенсивность потребления кислорода у нее возрастает в среднем до 5,81 мм³/мг, что более чем в 8 раз выше по сравнению в контроле и также как у взрослых особей понижается с увеличением разбавления сточной воды. С понижением температуры интенсивность потребления кислорода у дафний обоих возрастов падает. Подобная картина установлена и в опытах с D. iongispina несмотря на то, что разбавление сточной воды было доведено до 1:500 и 1:600.
Приведенные предварительные результаты экспериментальных работ убедительно свидетельствуют, что в определенных условиях хозяйственно-бытовые сточные воды могут оказать существенное отрицательное влияние на жизнедеятельность некоторых групп ракообразных в водоемах.
© 1975. Авторские права на статью — принадлежат А.И.Набережному, С.Г.Ирмашевой (Ин-т зоологии АН МССР).
Использование и копирование статьи разрешается с указанием автора и ссылкой на первоисточник HERALD HYDROBIOLOGY

Cypridopsis vidua

Cypridopsis vidua (O. F. Müller, 1776)
Clasa Crustacea
Crustacee
Ordinul Podocopida
Podocopide
Aspectul exterior.
Corpul acoperit cu о crustă bivalvă, care îl apără de deteriorări mecanice şi adesea îl salvează de pieire. Crusta este compusă din două plăci: externă — dură, impregnată cu săruri de calciu, şi internă — moale, chitinoasă. Forma: oval-prelungită, bombată dorsal, concavă ventral. Culoarea galbenă cu trei dungi transversale verzi pe partea dorsală. Pe suprafaţa valvelor multe pete întunecate şi numeroşi peri senzitivi. Antenulele cu peri înotători lungi şi penaţi. Antenele poartă gheare. Cu ajutorul acestora se deplasează destul de repede pe fundul apelor, formează galerii, trece în stratul superficial, urcă pe plante.
Răspândirea.
În Republica Moldova se întâlneşte în lacul refrigerent Cuciurgan, lacurile de acumulare Dubăsari, Ghidighici, în flv. Nistru, r. Prut, în bălţi etc. Peste hotarele ţării este semnalat în ecosistemele continentale ale Europei, Siberiei de Vest, Americii.
Habitatul.
Preferă ape stătătoare şi lin curgatoare. Specie bentonică, se ţine pe fundul mâlos şi dur, acoperit cu substanţe organice. Găsit la adâncimi de până la 3 m.

Particularităţile biologice şi ecologice.
Specie euritermă, eurihalină, întâlnită în ecosistemele acvatice cu temperatura de la 8 până la 26°C şi pH 7-9. Se reproduce prin partenogeneză, masculii nu sunt identificaţi, lipsesc. Ouăle partenogenetice sunt acoperite cu membrană subţire, superficial impregnată cu carbonat de calciu. Embriogeneza durează 4-8 zile. Dezvoltarea postembrionară este în funcţie directă de condiţiile mediului ambiant, în primul rând de temperatura apei. Primele stadii de dezvoltare larva le trece într-o zi, următoarele într-un timp mai îndelungat: 14-42 de zile. În perioada de reproducere femela depune circa 80 de ouă în rate de câte 8-12. Modul de nutriţie variat. În temei — filtrator activ, foarte lacom, vorace, se hrăneşte incontinuu cu bacterii, alge, protozoare, ciuperci acvatice, rade de pe pietre şi plante hrana dură, compusă din macrofite proaspete ori semiputrede, resturi de animale, înghite şi ouă de helminţi din materiile fecale ale păsărilor şi animalelor acvatice. Se întâlneşte de-a lungul anului întreg, mai intensiv se dezvoltă în iunie-august.
Rolul în natură şi în viaţa omului.
Intră în raţia nutritivă a peştilor, în special a guvizilor şi puietului altor specii. Joacă un rol important ca sanitar al apelor. Are şi rol negativ, fiind gazdă intermediară a unor helminţi.
Frecvenţa şi factorii limitativi.
Specie des întâlnită în obiectivele acvatice, în număr de 3-5 mii ex./m². Asigurarea insuficientă a necesităţilor trofice, poluarea habitatelor cu ape reziduale influenţează negativ efectivul speciei.

Fişă biologică

Denumirea speciei	Cypridopsis vidua
Dimensiuni, masă corporală	0,65-0,70 mm; 0,3-0,5 mg
Nutriţie	Microorganisme, macrofite, resturi de animale
Maturitate sexuală	La 1,5-2,0 luni
Perioada de reproducere	Aprilie-septembrie
Prolificitate	Până la 80 de ouă
Durata vieţii	4-5 luni
Efectiv şi tendinţe	Specie cu efectiv redus

© 2007. Авторские права на статью — принадлежат А.И.Набережному (АН Молдовы)
Использование и копирование статьи разрешается с указанием автора и ссылкой на первоисточник HERALD HYDROBIOLOGY

Ergasilus sieboldi

Ergasilus sieboldi (Nordmann, 1832)
Clasa Crustacea
Crustacee
Ordinul Copepoda
Copepode
Aspectul exterior.
Forma corpului ciclopoidă, mai lată în partea anterioară, îngustată spre capătul posterior. Primul segment al toracelui concrescut cu cefalonul. Perechea de antenule relativ scurtă, cu peri senzitivi. Antenele II sunt mari, puternice, la capătul distal cu о gheară ascuţită ca sabia (adaptare la viaţa parazitară) cu funcţie de fixare pe gazdă. Ultimul articol al antenei II mai lung decât gheara (în raport de 3:2). Maxilipedele la femele lipsesc. Primele 4 perechi de toracopode biramate, fiecare dintre ele cu 3 articole. Perechea V cu aspect de supliment uniarticulat, are 2 peri la vârf şi unul la bază. Abdomenul femelei cu 3 segmente, la mascul 4 segmente. Pe partea ventrală a tagmei abdominale are rânduri de spinimici. Sacii ovigeri lungi cu câteva rânduri longitudinale de ouă.
Răspândirea.
În Republica Moldova se întâlneşte la diverse specii de peşti (crap, caras, biban, şalău, morunaş, lin etc.) din apele naturale, lacurile de acumulare, îndeosebi în gospodăriile piscicole. Peste hotarele republicii este semnalat în bazinele mariior: Baltică, Neagră, Azov, Caspică, Aral, în lacul Baikal, în râurile Siberiei.
Habitatul.
Parazitează exclusiv femela, care se localizează pe branhiile peştelui, se hrăneşte cu ţesutul şi cu sângele gazdei.

Particularităţile biologice şi ecologice.
Putere de înmulţire apreciabilă. Fiecare sac oviger contine 100-110 ouă. Sacii ovigeri se formează din aprilie până în septembrie. Numărul de generaţii depinde de temperatura apei: în condiţii optime, timp de 3 săptămâni se dezvoltă 2 generaţii de larve. Durata de viaţă a femelei — aproape un an. Masculii trăiesc în арă timp de 12 zile, curând după copulare pier. Specie patogenă care provoacă dereglări în ritmul de creştere al efectivului piscicol.
Rolul în natură şi în viaţa omului.
Provoacă boala numită ergaziloza. Distrugând epiteliul lamelor branhiale, crustaceul cauzează daune considerabile peştilor. Intensivitatea şi extensivitatea ridicată a invaziei poate determina diminuarea puterii de creştere a peştilor, a căror masă scade de aproximativ 2 ori.
Frecvenţa şi factorii limitativi.
În gospodăriile de crapicultură parazitul pătrunde cu peştii sălbatici infestaţi, larvele parazitului nimeresc cu ара de alimentare. Dezvoltarea excesivă în heleşteie a crustaceului provoacă epizootii la peştii de toate vârstele. Pentru a limita numărul parazitului, în heleşteie se recomandă să se aplice soluţie de neguvon în concentraţie de 2 g/m³.

Fişă biologică

Denumirea speciei	Ergasilus sieboldi
Dimensiuni, masă corporală	Lungimea femelei 1,0-1,5 mm
Nutriţie	Ţesutul, sângele peştilor
Maturitate sexuală	În 6-7 zile de la fixarea pe peşte
Perioada de reproducere	Aprilie-noiembrie
Prolificitate	200-250 de ouă
Durata vieţii	1 an
Efectiv şi tendinţe	Într-un an produce cca 1 mil. de urmaşi

© 2007. Авторские права на статью — принадлежат А.И.Набережному (АН Молдовы)
Использование и копирование статьи разрешается с указанием автора и ссылкой на первоисточник HERALD HYDROBIOLOGY